Cât de diferite sunt dialectele chinezești, în medie, în raport cu diferențele dintre limbile europene?
Se vorbesc dialectele în vest și est China la fel de diferită ca, să zicem, rusă și poloneză, sau italiană și spaniolă?
Comentarii
Răspuns
Întrebarea dvs. este una interesantă, în general cum să comparați comparațiile de limbi și mai concret despre familia chineză.
Măsura calitativă obișnuită a diferenței este inteligibilitatea reciprocă; dar măsurile cantitative ale acestui lucru sunt greu de realizat, cu excepția unei mari colecții de anecdote sau a unei mari experiențe lingvistice. Adică nu există suficient material electronic în toate aceste soiuri pentru a face o comparație computerizată.
De asemenea, etichetele precum mandarina, cantoneza etc. sunt complicate de politică, istorie, cultură și traducere și poate forța praguri care sunt în realitate vagi sau chiar nu sunt acolo.
Cele mai multe detalii ale întrebării dvs. au răspuns de la pagina Wikipedia despre soiurile de chineză limbi
Pentru cele mai multe dintre următoarele, există multe detalii lăsate deoparte, așa că considerați aceasta o idee largă, cu o mulțime de mici excepții.
Există șapte dialecte principale ale chinezei : Mandarin, Wu (Shanghainese), Gan, Xiang, Min, Hakka și Yue (Cantoneză). Aceste dialecte sunt de neînțeles reciproc.
În fiecare dintre aceste dialecte, există un continuum de inteligibilitate, dar de la extreme s-ar putea să nu fie inteligibil (pagina wiki oferă multe exemple de neinteligibilitate într-un dialect).
Pentru a spune diferențele sunt oricât diferențele din interior spun că romantismul este dificil. Dar se repetă adesea că soiurile chinezești sunt la fel de îndepărtate ca și limbile romanice. Ceea ce cred că înseamnă asta este că, dacă cunoașteți unul dintre soiurile chinezești, învățarea oricăruia dintre celelalte soiuri este la fel de ușoară ca și un francez care învață italiană.
Câteva note despre întrebarea dvs.:
- Setul de scriere este același pentru marea majoritate a limbilor chineze. S-ar putea să existe mișcări minime ale personajelor pentru a reflecta schimbarea sintaxei și o alegere diferită a personajelor pentru a arăta o schimbare a vocabularului, dar scrierea este în mare parte ușor de înțeles de către toată lumea, indiferent de ceea ce scriitorul crede de fapt că vorbește. ca să spun asta, cineva din Beijing poate citi cu ușurință articole dintr-un ziar scrise de vorbitori de cantoneză, mult mai ușor decât să spună că un francez ar putea înțelege un ziar românesc.
- limba de stat a RPC este mandarină, așa că toată lumea din școală o învață, chiar dacă afacerea locală și limba de origine sunt în primul rând altceva. Deci, vorbitorii non-nativi-han sunt de obicei bilingvi.
- cea mai mare schimbare de direcție este din nord și vest-sud-est, nu est-vest. Partea de vest a RPC (Gansu, Qinghai, Xinjiang, Tibet) a fost colonizată de chinezi Han, iar etnicii Han vorbesc mandarină (localnicii non-Han vorbesc mai ales turc sau tibetan). Adică cineva din Chengdu și cineva din Harbin se pot înțelege mai ușor, dar niciunul dintre ei nu ar putea urma deloc un vorbitor cantonez din Hong Kong. Vorbitorul cantonez ar putea să le înțeleagă pe amândouă, deși datorită mandarinului predat la școală.
Pentru a rezuma, limbile chinezești sunt foarte slabe înrudite, precum romanțele, de exemplu mandarina iar cantoneza sunt ca italiană și franceză și chiar și în mandarină / italiană există mari diferențe între soiuri (cum ar fi Hebei vs Sichuan și Toscana (standard) vs Siciliană). Nu luați analogia prea departe!
Comentarii
- Punctul Harbin / Chengdu este probabil nu este adevărat (vezi diapozitivul de pe link sau transcrierea + traducerea de mai jos).
- @WavesWashSands Punct bun. Sunt conștient de Mair ' s poziția și umple o mulțime de nuanța alb-negru simplificat pe care îl dau. Este ' greu de diferențiat între inteligibilitate între doi vorbitori monolingvi de două soiuri și că între vorbitorii care au experiență culturală diferită cu celălalt.Pentru a lua în considerare acest lucru, aș spune că Heilongjiang (Harbin) și Sichuanese (din Chengdu) sunt asimetric parțial inteligibile.Și pentru a aborda PO, ar putea fi ca diferența dintre siciliană și italiană.
- Scrierea este aceeași și toată lumea o poate înțelege doar pentru că ceea ce este scris este o formă de mandarină și toată lumea învață să o citească. ca lucru propriu. Poate că ' este ușor mai ușor decât să înveți să citești alte limbi romantice, deoarece nu ai ' un sistem de scriere fonetic care să te confunde cu falsul prieteni etc., dar ' nu este ca mandarina scrisă poate fi citită magic cu voce tare ca cantoneză etc. Scrierea celorlalte dialecte / limbi este evitată, dar acolo ' nu are niciun motiv că nu ar putea ' să nu fie scrise și au existat mișcări pentru a le scrie de-a lungul anilor, cu diferite niveluri de succes.
- @curiousdannii LanguageLog pe topolectele chinezești în scris (un topolect fiind un soi regional). Exemplele date, dacă sunt analogizate cu scrierea în engleză: de exemplu, scrierea ' ar trebui să fie ' în loc de ar trebui să aibă, ar fi numite ' greșeli ' sau ' boabe de ou '.
- @Mitch Se pare că vorbitorii mandarini de la Beijing pot indica ~ 62% din dialectul Chengdu: openaccess.leidenuniv.nl/bitstream/handle/1887/28176/…
Chinese, AKA Sinitic, is a branch of the Sino-Tibetan language family consisting of hundreds of local language varieties, many of which are not mutually intelligible. The differences are similar to those within the Romance languages, with variation particularly strong in the more rugged southeast. These varieties, often called "dialects", have been classified into seven to ten groups, the largest being Mandarin (e.g. Beijing dialect), Wu (e.g. Shanghainese), Min (e.g. Taiwanese Hokkien), and Yue (e.g. Cantonese)en.wikipedia.org/wiki/Varieties_of_Chinese