Cea mai veche interpretare a Genezei 6: 3 ca referindu-se la durata de viață a omului '

Comentatorul puritan John Gill este foarte bun pentru a găsi o înțelegere evreiască timpurie pentru pasajele VT. El a spus despre această frază în Geneza 6: 3 –

… totuși zilele sale vor fi de o sută douăzeci de ani: adică nu termenul omului „Viața, redusă la aceasta din perioada de timp pe care a trăit-o înainte de potop; dar aceasta proiectează spațiul pe care Dumnezeu l-ar da pentru pocăință, înainte de a-și executa răzbunarea asupra lui; aceasta este acea„ îndelungă răbdare a lui Dumnezeu ”apostol vorbește despre locul menționat mai sus, „care a așteptat în zilele lui Noe, în timp ce arca se pregătea”; așa că atât Targumii din Onkelos, cât și Ionatan îl interpretează despre un spațiu de o sută douăzeci de ani dat pentru a se pocăi: acum întrucât au trecut doar o sută de ani de la nașterea lui Iafet până la potop, unii cred că spațiul a fost scurtat cu douăzeci de ani, din cauza nepăsării lor; dar este mai probabil ceea ce observă Jarchi, că acest decret a fost făcut și dat cu douăzeci de ani înainte nașterea sa, deși relatată aici, de o figură numită „hysteron proteron”, frecventă în Scripturi (Gill, Comentariu biblic –

• Onkelos ar fi datat între 80 d.Hr. – 120 d.Hr.

Comentatorul Johann Peter Lange din secolul al XIX-lea este, de asemenea, bun pentru a ajuta la găsirea opiniilor timpurii. El a spus despre această frază în Geneza 6: 3 –

Totuși, există expresia: „Spiritul meu nu se va strădui întotdeauna în el;” ceea ce înseamnă că există încă un răgaz desemnat pentru cursă, iar acest lucru se explică și explică ceea ce urmează: Și zilele sale vor fi de o sută douăzeci de ani. Potrivit lui Philo, Josephus și alții, împreună cu Knobel, înseamnă că de acum înainte perioada vieții umane va fi redusă la o sută douăzeci de ani. (Vezi în Knobel o serie de citate din punctele de vedere ale vechilor cu privire la rezistența vieții omului, p. 83). Potrivit Targumilor, Luther și multor alții, precum și Delitzsch și Keil, Dumnezeu numește o amânare a harului pentru o sută douăzeci de ani, care este încă de acordat oamenilor. Fără îndoială, aceasta este viziunea corectă; de când vârsta primilor patriarhi după potop se extinde cu mult peste o sută douăzeci de ani. Un alt motiv este acela că presupusa scurtare a vieții nu ar fi o regulă compensatorie care să fie proporțională cu duritatea rasei, în timp ce calculul timpului este de acord cu cealaltă ipoteză, dacă presupunem că Noe a primit această revelație cu douăzeci de ani înainte de timpul acordat , Gen 5:32, pentru ca el să poată anunța contemporanii săi ca o amenințare de judecată. (Lange, Comentarii la Scripturi

• Philo ar fi 40-50 d.Hr., iar Iosifus ar fi 90-100 d.Hr.

Deci Onkelos și Jonathan sunt cei mai vechi pe care i-am putut găsi pentru vizualizarea „Până la inundații” și Filon și Iosif sunt primii pentru viziunea „Durată de viață scurtată”.

Ebraica nu este suficient de clară pentru a da un sens definitiv pentru ambele puncte de vedere, așadar există ambele. Trebuie să decideți dacă traducerile ar trebui să reflecte acest original lipsa de claritate sau de a alege o perspectivă asupra alteia, așa cum o are NLT. S-ar putea argumenta că acesta ar putea fi cel puțin un exemplu de dublă împlinire sau de dublă aplicare. Noah i s-a spus să transmită avertismentul lui Dumnezeu, în timp ce construia și predica ( cf. 2Pet 2: 5), că mai rămăseseră doar 120 de ani până la judecata potopului, iar Moise, relua acum această poveste în Tora lui pentru a-i reaminti audienței sale că Dumnezeu a prezis că cu greu aveau mai mult de 120 de ani de viață înainte ind. lor ar veni ziua individuală a judecății.

Dacă aș alege unul, cred că aș lua parte la Iosif și la Filon, părerile evreiești anterioare, că Dumnezeu promitea o viață scurtată în care să răspundă chemării Duhului. Pentru a avea nevoie de mai mult timp decât s-a dovedit inutilă în perioada antediluviană. Vederile creștine timpurii pot fi găsite în sprijinul ambelor interpretări. Vezi Augustine pentru – The Till-Flood View ( Orașul lui Dumnezeu , XV, 24) și Lactanius pentru – The Vedere scurtă a duratei de viață ( Institutele divine , Epitome, 27). Dar ebraicul יָמָיו „zilele sale” indică în mod constant durata de viață în tot Vechiul Testament, în loc de o perioadă pentru ceva care se întâmplă cu toată omenirea (deși mai târziu poate să fie înțelesul său aici, din punct de vedere gramatical). Vezi și versete interesante la Iov 14: 5 și Isaia 65:20.

Comentarii

• Lactantius în Divine Institutes, Cartea a II-a, capitolele 13 și 14 o consideră ca o durată de viață scurtată. Acest lucru ar fi datat în jurul anului 303-311. Este posibil prima instanță creștină (neevreiască)? newadvent.org/fathers/07012.htm
• Este posibil să vedem Clement din Alexandria (200 d.Hr.) ca având această opinie, mai devreme, prin citarea sa găsită în Stromata, Cartea 6, Capitolul 11. ” Acum numărul 300 este, 3 cu 100. Zece este permis să fie numărul perfect. Și 8 este primul cub, care este egalitate în toate dimensiunile – lungime, lățime, adâncime. ‘ Zilele oamenilor vor fi, ‘ se spune, ‘ 120 (ρκ ´) ani. ‘ Și suma este alcătuită din numerele de la 1 la 15 adăugate împreună. Și luna la 15 zile este plină. ”
• De asemenea, Julius Africanus (225 d.Hr.) este o viziune mai timpurie decât Augustin, se pare, pentru ” Till-Flood ” Vizualizare. ” Dumnezeu a hotărât să distrugă întreaga rasă a celor vii printr-un potop, amenințându-l că oamenii nu ar trebui să supraviețuiască peste 120 de ani. ” Părinții Bisericii – ” Pe potop „, Fragmentii existenți ai celor cinci cărți de cronologie. Este mai bine să nu spunem ” mai întâi … instanță ” atunci când vorbim despre dovezi istorice, în opinia mea, dar ” cele mai vechi sau mai vechi dovezi „.
• Punct minor: Este mai bine să blocați cotațiile mai lungi . Acest lucru se face pur și simplu prin adăugarea unui > înainte de o linie. Punct mai substanțial: Răspunsurile ar trebui să rămână cu adevărat la răspunsul la întrebarea adresată. Ce traducere este cea mai bună nu este vizibilă aici, astfel încât materialul să nu fie într-adevăr ‘ să nu fie în răspuns (Avem alte întrebări despre acel subiect [legat de PO] la care ar putea ușor de mutat, dacă sunteți atât de înclinați.)
• Și eu nu ‘ nu mi-am dat seama, dar nu ‘ nu cereți cea mai timpurie interpretare cunoscută de 120 de ani până la judecată, pentru care dați și informații. Este util, dar atâta timp cât nu elimină răspunsul la întrebarea principală. Poate separați cele două linii de timp puțin mai mult? Îmi place materialul pentru răspunsuri ‘ este puțin dificil de accesat.

Manierele de a traduce acest verset sunt foarte pestrițe, dar, poate, corectitudinea acestuia depinde de o mulțime de factori.

În ceea ce privește – de exemplu – în jurul conceptului termenului „carne” [בשׂר], putem găsi cel puțin 4 moduri diferite de traducere („ este carne ”, NET Bible etc.); „ este și carne ” (KJV etc.); „ el nu este decât carne ” (NAB etc.); „ el într-adevăr este carne ” (Darby etc.).

Propria mea traducere în curs este: „„ […] fluxul meu de energie [רוח] nu va ține sub control [ידון] oameni până la un timp nevăzut [עלם]. Deci, zilele contravenției lor [שׁגם] ca ființe carnale [בשׂר] vor ajunge la 120 de ani . „

În fiecare caz, cel mai bun mod de a traduce Biblia este să ții cont și de contextul global al Bibliei în sine. Deci, pasajul biblic precum Iov 33: 4 și Isa 42: 5 indică faptul că existența omului în viață nu depinde numai de la acceptarea „autorității” ciclurilor bio-fizice ale nenumăratelor pământuri, dar și de a primi fluxul de energie al lui Dumnezeu [רוח].

Acum citez comentariul fin desenat de Comentariul lui Keil & Delitzsch (îndrăzneț este al meu): „רוּהַ este spiritul divin al vieții acordat omului, principiul vieții fizice și etice, naturale și spirituale. Acest spirit al Său Dumnezeu se va retrage de la om și, prin urmare, va pune capăt vieții și conduitei lor .בְּשַׁגָּם este considerat de mulți ca o particulă, compusă din בְּ, שַׁ o contracție a lui אֲשֶׁר și גַּם (de asemenea), utilizată în sensul de quoniam, deoarece, (בְּשַׁ = בַּאֲשֶׁר, ca שַׁ sau שֶׁ = אֲשֶׁר Jdg_5: 7; Jdg_6 : 17; Fiul_1: 7). Dar obiecția la această explicație este că גַּם, „pentru că și el este carne”, introduce un accent incongruent în clauza . Prin urmare, preferăm să considerăm שַׁגָּם ca fiind inf. din שָׁגַג = שָׁגָה cu sufixul: „ în greșeala lor (cea a oamenilor) el (omul ca gen) este carne ; ” o explicație la care, în opinia noastră, schimbarea extrem de dură a numărului (ei, el), nu este o obiecție, deoarece multe exemple ar putea fi aduse unei schimbări similare (vid., Hupfeld pe Psa_5: 10). Oamenii, spune Dumnezeu, s-au dovedit prin greșeala și rătăcirea lor ca fiind carne, adică renunțați la trup și incapabili să fie conduși de Duhul lui Dumnezeu și conduși înapoi la scopul divin al vieții lor . „

La fel face faimosul traducător Chouraqui:” Dans leur égarement „.

În ceea ce privește punctul specific despre„ 120 de ani ”este foarte interesant ce Jerome said in his Quaestiones Hebraicae in Genesim : „ Non igitur humana huita, ut multi errant, in CXX annos contracta est, sed generationi illi CXX anni ad poenitentiam dati sunt „. Cu alte cuvinte, Ieronim credea că cei 120 de ani nu erau „o limită de viață individuală dată de Dumnezeu fiecărui om, ci o perioadă de timp pentru ca oamenii să facă penitență.

După acei ani, Potopul …

De ce nu ar putea însemna ambele. Elohimii au multe lucruri simbolice, este o scriptură care are mai multe semnificații. Ar putea însemna ani până la potop, durata de viață a omului și faptul că omul este făcut după imaginea lui Elohim, ar putea avea o semnificație în trei părți, ca și în penitență ..