Este incorect să spun, ' Dă-mi '?

„Give me it” sună foarte ciudat în engleza standard, dar la fel și „give it me”. Dacă doriți să fiți în siguranță, aș merge cu „dă-mi-o”.

Există, totuși, dialecte în care „dă-mi-o” și „dă eu sunt „acceptabil sau chiar preferat, vezi de ex acest articol BBC :

Lancashire este o zonă bogată în care să studiezi accentul, dialect și gramatică, așa cum explică Willem [Hollman, expert în lingvistică și lector la Universitatea Lancaster]: „Dacă aș fi spus, m-aș juca cu stiloul meu într-un mod foarte enervant și ar fi să-mi iei pixul, s-ar putea să vă spună „Hei, ăsta e stiloul meu, dă-mi-l!” dar există și vorbitori care nu ar spune „Dă-mi-o!” dar cine ar spune „Dă-mi!” și apoi există și vorbitori care ar spune „Dă-mi!” Această ultimă comandă „Dă-mi!” nu este foarte frecventă în Marea Britanie în general, dar ceea ce găsim în Lancashire este „de fapt modelul preferat”.

De asemenea, am găsit acest interesant citat pe Google Cărți, într-o carte intitulată ” Istoria Edinburgh a limbii scoțiene „:

[…] există unele indicații cu privire la ceea ce s-ar fi putut întâmpla serializării indirecte și obiecte directe în cursul perioadei scoțiene moderne în Cheshire și colab. (1993: 74). Ei subliniază faptul că, în engleză, „ dă-mi este o construcție mai recentă decât dă it me , care la rândul său este o construcție mai recentă decât dă-mi-o , unde grupul prepozițional to me reflectă funcția cazului dativ din engleza veche „. Raportează că Hughes și Trudgill (1987) dau ordinul dă-mi-l așa cum citează cel mai adesea d în descrierile englezei standard actuale, dar afirmă, de asemenea, că ordinea inversă este comună în rândul vorbitorilor educați din nordul Angliei și este acceptabilă și pentru mulți vorbitori de engleză din sud. Acest lucru ar sugera că […] ordinea […] dă-mi-o preia treptat din dă-mi-o și chiar și mai vechi dă-o pentru mine . Aici nu sunt date date pentru introducerea noii ordine de cuvinte în Anglia, dar se pare că Beattie și semenii săi s-au opus dă-mi , deoarece a fost mai degrabă o inovație decât, sau la fel de bine, pentru că a fost un scoticism.

Comentarii

• Cu siguranță spun ” dă-mi ” fără nicio problemă. Nu ‘ nu sună sofisticat prin orice mijloace, dar este complet natural.
• Amuzant … Nu ‘ t say ” dă-mi ” (prefer ” dă-mi că ” sau ” dă-mi-o „) dar eu spun ” dă-l aici „.
• Dă-mi-l este greșit fără echivoc. Un obiect indirect în limba engleză trebuie să preceadă obiectul direct, cu excepția cazului în care adăugați la .
• @Joe, într-adevăr? De unde ești? ‘ sunt destul de sigur că ‘ nu am auzit niciodată un vorbitor nativ spunând în mod deliberat ceva de genul dă-mi în întreaga mea viață.
• @JSBangs: ‘ s-a folosit și de mai multe ori în Shakespeare (în concordanță cu faptul că este forma mai veche, așa cum se menționează în citat în răspunsul RegDwight ‘ despre scotieni): ” Te rog, dă-mi ” (Midsummer Night ‘ Vis); ” O femeie bună, dă-mi-o. ” (Othello); ” Am fost sigur că domnia ta nu mi-a dat-o.” (Iulius Caesar)

Construcția este perfect bun: în engleză, puteți pune un obiect indirect înaintea obiectului direct, fără o prepoziție, așa cum

Dă câinelui un os.
Dă-i bărbatului un trabuc.

Cu toate acestea, mi se pare puțin ciudat să o faci atunci când obiectul direct (lucrul pe care îl dai) este mic ca cuvântul „ea” și, mai probabil, ar spune dă-mi-o .

Pe de altă parte, nu găsesc nicio problemă cu arată-mi .

Comentarii

• +1 pentru explicarea limbajului comun. Dacă cineva spune ” dă-mi „, ‘ voi înțelege ce înseamnă, dar eu personal aș folosi aproape întotdeauna ” dă-mi-l. ” Pare ciudat să spui ” dă-mi-l. ”
• +1. Gramatica mi se pare în regulă, dar din motive nu pot ‘ să explic că sună ciudat.

it ar trebui să se refere la ceva care este deja cunoscut, așa cum este folosit pentru a evita repetarea. În loc de:

Aceasta este cartea mea. Dă-mi cartea!

ați putea folosi:

Aceasta este cartea mea. Dă-mi-o!

Cu greu ai spune „Dă-mi cartea”, chiar dacă în anumite locuri se folosește forma specială „Dă-mi-o”.

Dacă atât eu , cât și acesta ar putea fi înțelese de situație, ai putea spune (dar poate nu scrie):

Aceasta este cartea mea. Dă!

Give it me (Gib es mir) și Give it here (Gib es her) ambele sună ca o versiune americanizată a modului în care este rostită versiunea germană (corectă, ar trebui să adaug). Sunt de asemenea, un lingvist și nu aș fi surprins dacă originea acestor două enunțuri ar fi într-adevăr germana (nu germanică, adică germană, literalmente), vorbită undeva în regiunea de nord a coastei de est, cel mai probabil Pennsylvania.

Este obișnuit să întâlnești o mulțime de propoziții ca acestea în zone precum Pennsylvania, unde în mod tradițional a existat un număr mare de coloniști din Germania. r propoziții precum „Pot veni cu?”, care este o traducere cuvânt-cu-cuvânt-literală a versiunii germane „Kann ich mitkommen?”. Multe dintre acestea au fost preluate prin traducere literală în engleză de către coloniști și preluate în gramatica engleză în acea zonă, în timp ce nu s-ar auzi oamenii spunând asta mai departe în interior.

Nu știu dacă acest fir este încă viu, dar am întâlnit „dă-mi-o” în literatură până la aproximativ al doilea război mondial în sudul englezei, chiar dacă aș face să spun că este aproape exclusiv o construcție nordică astăzi. Cred că poate este o construcție arhaică, obișnuită la Shakespeare modernă timpurie, care a dus la ceea ce Mitford identifică ca „U” (spre deosebire de „non-U”) engleză, expresii precum „așteptați la masă” care omite tabelul „cel dinainte”. „Dă-mi-l” apare în EF Benson, de exemplu, a cărui proză a reconstruit atât de atent limba clasei mijlocii superioare din anii interbelici. Sunt sigur că apare în lucrările lui EM Delafield. „Dă-mi-l” este cu siguranță mai natural și este mai corect acum că vechea utilizare a dispărut, deși îmi închipui că la vremea sa cealaltă ar fi fost favorizată de pedanții lingvistici.

Teoria germană americană directă interesantă îmi amintește de punctul de vedere / Standpunkt, în timp ce în Marea Britanie „punctul de vedere” pare a fi mai frecvent. Cu toate acestea, este posibil și ca moștenire anglo-saxonă care datează încă din coloniștii din primul mileniu din Anglia. Multe dialecte tradiționale din Anglia sună foarte asemănător cu olandezul modern, ceea ce, evident, este foarte asemănător cu înaltul german modern.

Cu siguranță am auzit atât „dă-mi-o”, cât și „dă-o” în clasa muncitoare din Anglia.