Tocmai am văzut o parodie pe Lord of the Rings , unde una dintre caracterele spune:
trebuie aruncat înapoi în focul de unde a venit!
Acest lucru mi s-a părut ciudat, deoarece mă așteptam să spună „de unde a venit”; dar acum constat că „de unde” pare să apară și el.
Știe cineva dacă acest lucru este corect sau dacă a fost corect la un moment dat și ulterior a căzut în rușine (sau invers)?
Răspuns
Am făcut câteva cercetări folosind corpul Corpus de engleză istorică americană și pictează următoarea imagine:
de unde ” vs ” de unde „
(axa X: an, Y ax: incidențe la un milion de cuvinte)
Acest lucru arată că de unde a fost folosit în mod constant până în 1810 (asta este cât de departe merge Corpusul ). Într-adevăr, așa cum spune postarea World Wide Words deja legată de Shaun:
Și chiar o scurtă privire asupra surselor istorice arată că de unde a fost comun din secolul al XIII-lea . A fost folosit de Shakespeare, Defoe (în deschiderea lui Robinson Crusoe : „A obținut o proprietate bună prin marfă și, lăsându-și comerțul, a trăit apoi la York; de unde se căsătorise cu mama mea ”), Smollett, Dickens (în Un Crăciun de Crăciun :„ El a început să creadă că sursa și secretul acestei lumini fantomatice ar putea fi în camera alăturată, de unde, la urmărirea sa, părea să strălucească ”), Dryden, Gibbon, Twain (în Innocents Abroad :„ A călătorit în jur, până când în cele din urmă a ajuns la locul de unde a început ”) și Trollope, și apare 27 în Biblia King James (inclusiv Psalmul 121: „Îmi voi ridica ochii spre dealuri, de unde vine ajutorul meu”).
Subliniere adăugată. (Biblia King James a fost finalizată în 1611).
După cum puteți vedea din graficul de mai sus, de unde este în declin constant; totuși, la fel este de unde totul, așa că graficul nu este atât de util. Ceea ce ne dorim cu adevărat este raportul :
Valorile de pe axa Y din acest grafic vă indică de câte ori mai des de unde a fost utilizat fără de la mai degrabă decât cu. Deci, în jurul anului 1920, de unde în sine era de aproximativ 10 ori mai popular decât de unde ; în zilele noastre, în medie, la fiecare a doua utilizare din de unde este prefixat cu un din , conform Corpus-ului.
Cu alte cuvinte, de unde a fost de fapt câștigând popularitate „relativă” din 1920.
Comentarii
- Vă mulțumim pentru link, nu auzisem de COCA. Concluzia dvs. finală pare să coincid cu remarca lui Quinion că „de unde” a devenit idiomatică. Aș avea sens că, din moment ce tot mai puțini oameni folosesc ” de unde ” , mai puțini oameni vor cunoaște că sunt eu aning, iar argumentul tautologiei (la care face referire Elendil) nu se va mai aplica.
- Răspuns strălucitor, în special graficele! Nu te deranjează dacă îți întreb cum / unde le-ai făcut? Sau ar trebui să spun, ” de unde ” au venit …? (Nu, probabil că nu ar trebui să ‘ t :))
- @Coldblackice Am alimentat datele COHA către foile de calcul Google, am folosit funcția sa de graficare și, în cele din urmă, am făcut câteva minore ajustări în GIMP (decupare și transparență). În zilele noastre ați putea folosi și Google Ngrams .
- (îmi pare rău că ați dat peste o întrebare veche) Chiar dacă nu ‘ nu contează deloc, nu este ‘ t creșterea relativă a popularității poate din cauza faptului că oamenii nu înțeleg prea bine punctul ‘ de unde ‘ sau ce înseamnă exact? ‘ l-am văzut întotdeauna ca echivalentul ‘ s ‘ woher ‘ și, ca atare, ‘ de unde ‘ îl face într-adevăr redundant.
Răspuns
Se pare că au existat întotdeauna unele îndoieli cu privire la de unde versus de unde . Prima ediție a Psalmilor lui Wycliff (1382) are:
Am revenit la munte; când vor veni să mă ajute.
Dar ediția din 1388 are:
Reiside myn iyen to hillis; de aici, ajutându-mă să schal.
Îmi pot imagina gramaticii din secolul al XIV-lea având același argument pe care îl avem acum: „Nu! Nu poți să spui, fro whannus : yt lakketh gramer! „
Răspunde
Ambele” de unde „și” de unde „sunt utilizate în mod obișnuit.
Adăugarea de la” de la „este o adăugare mai recentă (” de unde „este înregistrată pentru prima dată în jurul anului 1300,” de unde din „1568), dar pare a fi la fel de Poate părea oarecum tautologic, având în vedere că majoritatea dicționarelor indică „de unde” ca „din ce loc”, dar este una dintre acele fraze care a fost folosită de atât de mult timp încât a devenit standard.
Comentarii
- „Mai recent” … Doar, oh, acum aproape 500 de ani. 😀 Dar ai dreptate – așa cum spune Quinion: „Obiecți la de unde au sprijin în logică, dar logica nu apare prea mult în construcțiile englezești, în special idiomuri „.
- Hehe … într-adevăr. Pentru a fi corect există o pauză generală în utilizarea din până în secolul 18.
Răspuns
Este tehnic redundant să spui de unde , sinc e de unde înseamnă de unde . Cu toate acestea, cea mai modernă utilizare a cuvântului este prefixată cu de la .
Este un subiect de dezbatere aprinsă în unele cercuri.
Comentarii
- Vă mulțumim pentru linkul către Michael Quinion; este întotdeauna o plăcere să-i citești ideile. Cred că „de unde” mi s-a părut ciudat (mai ales în acest context) deoarece Tolkien însuși nu folosește niciodată „de la” cu „de unde”.
- -1 pentru a afirma că este „tehnic incorect” pe fără niciun motiv . După cum ați subliniat dvs. și Quinion, „de unde” este oarecum redundant și, fără îndoială, ilogic. La fel și multe alte caracteristici corecte ale limbii, de ex. Am mâncat. Cu toate acestea, așa cum subliniază piesa lui Quinion și celelalte răspunsuri de mai jos, de unde a fost acceptată ca și minoritate de cel puțin 400 de ani, apărând în (de exemplu) Biblia King James și folosit în mod constant încă din secolul al XVIII-lea. „Tehnic incorect”? În 1400, poate, dar cu siguranță nu astăzi.
- ” Tehnic incorect ” se referă la redundanță. A spune ” de unde ” este tehnic incorect. Faptul că a intrat în utilizarea și acceptarea obișnuită nu ‘ nu schimbă faptul că este
redundant din punct de vedere tehnic.
Răspuns
NOAD raportează următoarea notă despre utilizarea de unde și de unde :
FOLOSIRE Strict vorbind, de unde înseamnă din ce loc , ca în de unde ai venit? Astfel, prepoziția din din de unde ai venit? este redundant, iar utilizarea acestuia este considerată incorectă de unii. Utilizarea cu de la este însă foarte frecventă și a fost utilizată de scriitori de renume încă din secolul al XIV-lea. Acum este acceptat pe larg în limba engleză standard.