Eww! A trecut deja iazul?

A trecut cu siguranță în Marea Britanie. Fiica mea de 15 ani (acum câțiva ani) a folosit-o ca expresie a alegerii atunci când se confrunta cu o situație grosolană. Din păcate, chiar am folosit-o eu însămi, dar îmi place să gândesc într-un sens ironic post-modern;)

La fel ca multe americanisme care traversează iazul, îmi imaginez că este probabil să se fi transferat prin programe TV, precum Friends .

Comentarii

La școala din Anglia, la sfârșitul mileniului, „eww” era cu siguranță folosit. Cred că (așa cum s-a menționat în comentarii) popularitatea uriașă a emisiunilor de televiziune din SUA ar fi putut avea ceva de-a face cu utilizarea frecventă a cuvântului.

Alte cuvinte care înlocuiau în mod obișnuit „eww”, fiind expresiile dezgustului bolnav „,” grosolan „și” ticălos „.

Unul dintre cele mai des rostite cuvinte la școală a fost „ minging ” (împreună cu „minger” și „mings”). Cuvântul ar putea fi folosit atât singur ca reacție la experimentarea a ceva neplăcut („amestec!”), Fie ca parte a unei propoziții („care arată / miroase / gustă / se simte amestecând”). Este posibil să fi fost un lucru din nord, deoarece nu-mi amintesc că prietenii și rudele din sud erau familiarizați cu el (cel puțin la acel moment).

Editați : trebuie să adaug zgomotul de vărsături „ blurgh ” la lista mea.

Problema cu această întrebare este că avem de-a face cu o reprezentare ortografică a unei interjecții „imitative / onomatopeice”. „Merită menționat două pronunții diferite ale OED …

Brit. / ˈiː (j) uː /
SUA / ˈi ( j) u /

OED listează ortografiile alternative euuw, euuww, euuwww, euw , euww, euwww, eww, ewww și indicați „formularele cu u care apar trei sau de mai multe ori sau w care apare de patru sau mai multe ori sunt, de asemenea, ocazional atestate „. Toate acestea pentru un „cuvânt” care aparent nici nu exista până în 1975.

OP este clar mai interesat de istoria sunetului în sine decât dacă sau cum este scris, dar cred că este demn de remarcat faptul că OED spune și compare ugh, ough, ooh, oh . Trebuie să spun că niciunul dintre aceste forme nu pare să sugereze sunetul pe care personal îl scot de obicei pentru a indica dezgust (este „aproape doar un„ extins vocală neutră „, pe care” o transcriu în mod normal ca eugh ).

Am observat pentru prima dată pronunția „fată de liceu american” (așa mai simt și despre asta) la sfârșitul anilor 90, pe vremea când am început să folosesc forumuri de chat pe Internet. Dar este destul de probabil ca în toate cele cincisprezece ani de atunci, personal, niciodată nu am făcut asta să pară eu însumi (cu excepția plăcută, amuzându-mă pe oamenii care o fac). Pe de altă parte, pun pariu că „l-am scris de mii de ori în postările de pe forum și în mesajele„ txt ”- pur și simplu pentru că este rapid, ușor de recunoscut și„ suficient de aproape ”.

Ambii copii ai mei (la vârsta de 20 de ani) folosesc cu siguranță pronunția / ˈiː (j) uː / până la timp și una dintre ele tocmai mi-a spus că se gândește la asta ca la „engleză normală” (nu în special la „americană”). Dar au crescut uitându-se la Simpson, deci ce știu? Amândoi răspund uneori la telefon cu „Y” ello? „, ceea ce, în ceea ce mă privește, este o afectare a lui Homer Simpson.

Ideea mea este că este foarte dificil să știi exact cum pronunță alte cuvinte doar uitându-te la ceea ce scriu .S-ar putea să fie ca mine, folosind doar cea mai ușoară sau cea mai comună ortografie, deoarece „acuratețea” este lipsită de importanță sau imposibil de realizat. Sau pot începe să folosească formularul „afectat” pentru a se distra, dar în cele din urmă se obișnuiesc atât de mult încât îl folosesc „pe bune”.

Sau oamenii pot încerca în mod conștient să imite sunetul pe care îl cred sugerat de o anumită ortografie. În acest punct specific, când am început să scriu această secțiune, am avut în vedere să subliniez că nimeni nu pronunță vreodată hiccough așa cum te-ai aștepta de la modul în care este scris. În sprijinul căruia urma să postez acest link audio .

Jur pe Dumnezeu că a trebuit să măresc volumul și să ascult real aproape să mă conving că „Emma” chiar spune hick uff , deoarece circuitele mele mentale de „procesare a limbajului” îl comută automat la hick up înainte de orice ajunge la conștiința mea conștientă. În materie de limbaj, avem tendința de a auzi ceea ce așteptăm să auzim (dacă sursa este sunete reale sau litere).

Comentarii

• Nu există ‘ cu adevărat vreo diferență între cele două notații IPA, există? ‘ este doar faptul că OED nu ‘ nu crede în simboluri lungi pentru vocale în engleza americană (ceea ce are sens, deoarece noi ‘ am pierdut în mare parte contrastul lung / scurt în vocale). Dar, în calitate de american, permiteți-mi să observ că ambele vocale sunt de obicei mult mai lungi decât lungimea normală a / i / și / u / în AmE.
• @Peter: Da – am crezut că este un pic ciudat că (în măsura în care s-ar putea spune că există o diferență ‘ în IPA), acesta îl listează pe cel cu inițialul ‘ ee ‘ componentă ca ” britanică „. Pentru urechea mea, simpla prezență a acelui element pare în esență ” american ” și sunt de acord cu dvs. că ‘ este de obicei mai ” exagerat ” decât ar presupune IPA. Nu ‘ nu știu dacă eticheta mea ” de liceu american ” are vreo justificare dincolo de ” prejudecății mele ” personale.

Acest lucru a trecut cu siguranță! Îl asociez în continuare cu un:

frumoasă fată blondă, îmbrăcată, când vede sau aude ceva dezgustător

adesea o reacție la sânge sau ceva la care se opun – păianjenii și șerpii (în special atunci când mănâncă) primesc adesea un „ eew ”.

Trăiesc în Anglia de Est, într-o zonă mai bogată, și din această cauză nu aud la fel de mult din aceste americanizări ale limbii noastre – de exemplu, amestecul nu este adesea folosit în auzul meu.

Dar da, a dat peste – cu suficient timp în urmă încât eu (15 ani) nu mi-am dat seama că a fost o americanizare – nu-mi amintesc viața fără ea (la fel cu google!).

Comentarii

• Vă mulțumim pentru contribuția dvs. pe care am ‘ am votat. ‘ este minunat să auzim de la cineva atât de tânăr și ” direct de la cal ‘ gura lui „.
• Deși ” amestecând ” este un cuvânt britanic, nu american. Probabil că ‘ este folosit doar în anumite zone. Când eram copil în Scoția, era ceva obișnuit, dar copiii mei, londonezii, probabil că abia o știau.

Aceste sunete imitative servesc la exprimarea emoției și sunt un produs al expresiei faciale care exprimă emoția. În mod tradițional, psihologii lucrau cu șase emoții de bază, inclusiv frică și surpriză. Există o imagine a acestora la http://ocw.mit.edu/courses/brain-and-cognitive-sciences/9-00sc-introduction-to-psychology-fall-2011/emotion-motivation/discussion-emotion/ .

Ideea mea este că „ugh” sunetul (sau blurgh sau grosolan) este destul de diferit de politerul „eww” în care buzele sunt ținute mai apropiate. Așa că m-am întrebat, dacă americanul nostru folosea „eww”, ce sunet corespunzător era folosit de un britanic care încerca să fie politicos în anii 70?

Pentru a afla, am revizuit unul dintre momentele iconice al televiziunii britanice și al echipei de tineri care au învățat o generație de copii din Marea Britanie să vorbească, să gândească și să simtă. Serialul TV se numește Blue Peter și în acest episod din 1969 prezentatorii aduc un elefant juvenil în studio.

În ciuda faptului că este scăldat în fluide corporale și călcat pe picioare, veți observa că nu există „urgh” sau „yuck” sau „aghh”, ci mai degrabă câteva „oh” politicoase. Nu s-a văzut „eww” în 1969 !!

http://m.youtube.com/watch?v=N_Cj2TtFd_E

Bucurați-vă!

Comentarii

• În ciuda clipului iconic Blue Peter, care mi-a plăcut enorm (încă mă face să chicotesc tare), niciunul dintre copii nu arată ‘ s-au părut deosebit de dezgustați și șocați. În orice caz, toți au fost amuzați și jenați de incident. Deci, mic clip minunat, cu probabil o confirmare că ewws nu au fost exclamate de obicei de vorbitorii britanici în anii 60 sau începutul anilor 70, dar am cerut cea mai timpurie dovadă documentată a unui englez sau a unei femei care a rostit sau a scos un spontan ew! 🙂
• Destul de corect! Noroc 😉

În 1995/6 conduceam un MUD online (un joc de aventură bazat pe text), și a fost introdus în „ewww” de mulțimea de studenți americani universitari (în mare parte West Coast) care au jucat pe serverul nostru. Mi-a plăcut imediat și l-am folosit de atunci.

Ușor tangențial, am fost introdus și în „kewl” ca o ortografie deliberat fonetică a „cool” prin aceeași sursă și tradiționalul său mis -tip: „kwel”.

Deci, după experiența mea, cuvântul s-a răspândit în partea mea a iazului prin internet.

Am 47 de ani și vorbesc engleza britanică.