Exprimând relația “ ” în latină

Cuvântul filiae poate fi fie genitiv sau dativ; cele două cazuri seamănă la singularul primei declinări. Dacă îl citiți ca un genitiv, atunci filiae este într-adevăr „a fiicei” și această traducere este corectă:

Agricola filiae aquam dat.
Fermierul fiicei dă apă.

Dacă îl citiți ca dativ, atunci filiae înseamnă „pentru fată”, ducând la o altă traducere:

Agricola filiae aquam dat.
Fermierul dă apă fiicei.

Amândouă sunt lecturi la fel de corecte ale propoziției latine. Numai contextul determină care este corect. Al doilea are mai mult sens aici; „fermierul fiicei” sună neobișnuit.

În cartea ta, traducerea intenționată este a doua pe care o dau. Dar nu specifică deloc relația dintre fermier și fiică. Puteți adăuga un „lui”, dar latina se comportă foarte diferit față de engleză aici. Cuvântul suus este un adjectiv care modifică fiica, nu un genitiv al fermierului. Trebuie să aibă același număr, sex și caz decât fiica. Această întrebare anterioară și răspunsurile sale ar putea fi o lectură utilă.

Astfel cea mai naturală traducere ar fi:

Fermierul îi dă fiicei sale apă.
Agricola filiae suae aquam dat.

Comentarii

• Cred că faptul că a existat o lipsă de " la este ceea ce mă încurca. Dar am uitat cu desăvârșire să verific celelalte cazuri posibile care ar putea fi judecate, nu ' nu sunt sigur de ce am fost atât de fixat doar la genitivul singular. Oricum, am înțeles că era un obiect indirect, mulțumesc!
• Merită ' să adăugăm că latina va omite de obicei posesivii care pot fi presupuși din context: aici, cea mai firească presupunere este că ' este propria fiică a fermierului ', așa că suae cel mai probabil să fie omis.

Cuvântul general pentru „lui” (sau „al ei” sau „its”, sau „lor”) în latină este eius . Acesta este genitivul singular al is / ea / id , „he / she / it”. Acestea sunt trei cuvinte separate, dar în mod convenabil, toate împărtășesc o formă de genitiv singular.

Cu toate acestea, nu aș folosi eius în acest caz, când fermierul a fost deja menționat în deoarece limba latină folosește pronume reflexive ușor diferit față de engleză.

În engleză, un pronume reflexiv (cum ar fi „el însuși”, „eu însumi”, „ei înșiși”) poate apărea pentru orice persoană, dar numai în în latină, reflexivele apar doar la a treia persoană (nu există echivalent cu „eu însumi”: folosiți doar „eu”). Dar ele pot apărea în orice caz în afară de nominativ, și există chiar și reflexive posesive , un fel de engleză „his own” sau „apartenență la sine”.

Acesta este unul dintre cazurile în care un reflexiv posesiv este exact ceea ce doriți, deoarece fermierul este și subiectul verbului. Cuvântul pentru aceasta este suus, sua, suum .

Îl refuzați cam ca un adjectiv normal. Dar există încă o altă captură: în engleză, genul posesivului este genul posesorului ( el l-a dat lui fiică). Dar în latină, genul posesivului este genul lucrului care este posedat .

Deci s-ar putea să vedeți suus fīlius „fiul său”, sau suus fīlius „fiul ei”, dar NU * sua fīlius . Fiul este masculin, deci suus trebuie să fie masculin, indiferent al cui fiu este.

În acest caz, ați dori suæ fīliæ , ” propria sa fiică „.

Acest lucru seamănă foarte mult cu un genitiv singular (” … al propriei sale fiice „). Dar pentru substantivele din prima declinare, genitivul singular și dativul singular sunt marcate ambele cu -æ și aveți nevoie de context pentru a ști care.Întrucât, în acest caz, aveți verbul dāre , care necesită undeva un dativ, este destul de sigur că fīliæ este mai degrabă dativ decât genitiv. suæ clarifică, de asemenea, acest lucru, deoarece „fermierul propriei sale fiice” sună foarte greșit.

Și acum că ți-am spus toate astea … nu ai nevoie întotdeauna de ea. Latină este mult mai iertător de a renunța la pronume decât engleza. Așa cum fīliæ în sine ar putea fi tradus prin „o fiică” sau „fiica”, s-ar putea traduce și prin „fiica lui”, cu o suæ tocmai subînțeleasă. Asta face răspunsul cărții: este cel mai probabil ca fermierul să dea apă fiicei sale, mai degrabă decât altcuiva, așa că acolo Nu este nevoie să o spuneți în mod explicit.