Hip Hip Hooray! (Română)

OED are hooray ca variantă a hurrah care înseamnă adio, din 1898. Hurrah și ura sunt un strigăt sau urale de încurajare, din huzza din 1573.

Hip , de asemenea hep , este o exclamație sau o chemare către altul și la fel ca latina eho, heus! , potrivit lui Johnson. Din 1752. Este, de asemenea, o exclamație, repetată de obicei de trei ori pentru a introduce o voie, din Cartea de zi cu zi (1827):

Pentru a arunca paharul și huzza după „șold! șold! șold!” al toastului.

În cele din urmă, derivatele din hip sunt hip-hurray și hip-hip-hurray , citate pentru prima dată în The Examiner (1832):

Un set de dopuri pentru bărbați și șocuri de decantare.

---

Șold

Editare pentru a răspunde la actualizarea întrebării: Care este sursa afirmației că „șoldul” provine dintr-un acronim latin medieval, „Hierosolyma Est Perdita”, care înseamnă „Ierusalimul este pierdut”, termen care a câștigat notorietate în Revolte germane Hep hep? Este Gabay „s Copywriter” s Compendium (2006) punctul de origine al conexiunii Hep-Hep?

Se întoarce mult mai departe decât 2006.

Originea hep utilizată în revoltele germane este discutată într-un 1869 Note și întrebări (imaginați-vă un precursor victorian al Stack Exchange) și cred că provine din expresia latină „Hierosolyma Est Perdita” (Ierusalimul este pierdut), așa cum au acceptat-o atât germanii cât și evreii. Observă că unii îl derivă din Ziegen-Hep (barba de capră) referindu-se la „evreii cu barbă”, iar alții spun că Hep a fost inițial Heb pentru ebraică . N & Q pune la îndoială afirmația că „Hep! Hep! „Strigătul este la fel de vechi ca cruciadele, așa cum a fost auzit pentru prima dată în Würzburg în 1819.A fost mult discutat în N & Q ; aug. 1853 , oct. 1853 ,

Brewer „s Dictionary of Phrase and Fable (1898) repetă link-ul hip-hep-latin și referințe Note și interogări , care ar fi putut ajuta la popularizarea acestuia. Dar se pare că a fost un mit bine-cunoscut încă din 1841, când „s-a spus în povestea lui George Stanley Spencer Middleton; sau Squire of River Hill (publicat în The Metropolitan Magazine ).

„Originea” este inclusă în 1842 „s The Treasury of Wit and Anecdote și îl leagă de Petru Pustnicul:

În timp ce predica cruciada, acest zelot furios era obișnuit pentru a expune un banner însoțit de literele următoare, HEP, inițialele cuvintelor latine, Hierosolyma est Perdita , Ierusalimul este distrus.

David Wilton discută aceste legături în Mituri ale cuvintelor: dezmembrarea legendelor urbane lingvistice (2008), inclusiv revendicarea hep are originea răpirii romane a Ierusalimului în 135 d.Hr.:

Dar, în ciuda acestor afirmații, nu există dovezi solide ale strigătelor Hep! sau sintagma Hierosolyma Est Perdita poate fi găsită datând fie din epoca romană, fie din cea medievală.

Wilton spune că studenții din Würzburg „ Hep! Hep! ar fi putut fi abrevieri din latină sau imitați Hep! Acele căprioare germane din secolul al XIX-lea obișnuiau să-și conducă caprele.

Indiferent de ceea ce înțelegeau studenții din Würzburg prin strigătele lor, este nu originea hip în Hip! Hip! Hurrah! Folosirea în engleză a aplauzei precedă revoltele din 1819.

El datează acest șold englezesc la mijlocul secolului al XVIII-lea, ura la sfârșitul secolului al XVII-lea și concluzionează:

Deci, există legende în legătură cu faptul că strigătul Hep! a fost asociat cu antisemitismul de la începutul secolului al XIX-lea, dar punctul principal legenda este falsă.

În cele din urmă, orice acronime din secolul anterior ar trebui tratate cu grijă. Conform Dicționar de etimologie online , acronimele erau rare înainte de primul război mondial și nu au devenit populare până în al doilea război mondial. Hep s-ar putea să nu fi derivat din Hierosolyma Est Perdita în timpul cruciadelor, dar este posibil ca revoltei germani să fi făcut-o, iar în jurul acestuia s-a dezvoltat o etimologie populară interesantă pentru a-i descrie > hip în secolul al XIX-lea.

Hooray

Edit 2 pentru a răspunde la actualizarea întrebării: Care este sursa afirmației că europenii au preluat exclamația mongolă „hooray „ca un strigăt entuziast de bravadă și încurajare reciprocă? Cartea lui Jack Weatherford Genghis Khan and the Making of the Modern World (2004) este sursa?

Se pare așa.

Wikipedia spune:

Originea cuvântului în diferitele sale forme nu este clară, dar poate au fost influențați de strigătele de război din diferite limbi: OED sugerează cuvinte daneze, suedeze, olandeze, rusești și prusace care ar fi putut juca un rol. Armatele mongole s-au răspândit în întreaga lume în timpul Imperiului Mongol al secolului al XIII-lea, dar el nu pare să prezinte nicio dovadă de sprijin. Weatherford spune că în mongolă Hurree este o laudă sacră la fel ca amen sau aleluia .

Scufundându-vă din nou în OED, hooray este de la hurrah care este un substitut ulterior pentru huzza poate o modificare onomatopeică sau poate influențată prin strigăte străine (suedeză, daneză, germană mică, olandeză, rusă, germană medie înaltă). De asemenea, menționează soldații prusaci în războiul de eliberare (1813-15).

Huzza datează din secolul al XVI-lea (alte forme hussa, hussaw, huzzah, huzzay , cea mai veche din secolul al XV-lea) și etimologia este dată :

aparent o simplă exclamație, prima silabă fiind o pregătire pentru, și un mijloc de asigurare a rostirii simultane a / ɑː / final.

Se notează că scriitorii din secolele 17-18 spuneau că este o voie sau un salut al unui marinar când prietenii au venit la bord și poate fi același cu strigătul de ridicare sau de ridicare heisau! hissa! , din heeze și hissa . (Parentetic menționează vânătoarea germană și, mai târziu, strigătul de exultare ˈhussa .)

În 2005, Joe Murphy , membru al grupului Usenet sci.lang i-a scris lui Weatherford să-i ceară sursele, iar eu „Îl voi cita integral:

Draga prof.Weatherford:

Sunt un avocat semi-pensionat în Indianapolis. Sunt, de asemenea, un pasionat de istorie și un fel de lingvist amator. În prezent vă citesc cartea, „Genghis Khan și crearea lumii moderne”. Citind-o, am dat peste asta, în paginile introductive ale versiunii broșate la pagina xxiv a Introducerii voastre:

„Europenii au preluat chiar exclamația mongolă„ hooray ”ca un strigăt entuziast de bravadă și încurajare reciprocă „.

Acest lucru mi-a stârnit interesul. Am verificat dicționarul Merriam-Webster Collegiate pentru etimologia „Hurray” și „Hurray” și am găsit cuvântul listat ca fiind de origine germană probabilă. O căutare pe Google a etimologiei a dezvăluit acest lucru:

Hurrah: 1686, modificarea huzzei, aparent infl. prin strigăte similare în Ger., Dan., Swed. Poate că a fost preluat în timpul războiului de 30 de ani. Potrivit lui Moriz Heyne, acesta a fost strigătul de luptă al soldaților prusaci din timpul războiului de eliberare (1812-13). Hooray este forma sa populară și este aproape la fel de veche.

Sunt „membru de lungă durată al grupului Usenet, sci.lang și ieri am abordat problema originii„ Hurray ”cu grupul (care include mulți lingviști practicanți). Unul dintre ei, Peter T. Daniels, mi-a sugerat să vă scriu și să vă întreb dacă aveți vreo sursă pentru originea mongolă a cuvântului. Așadar, acesta este motivul acestui e-mail. Nu am putut găsi nimic pe acesta în Note sursă furnizate în partea din spate a cărții dvs. și mă întrebam unde ați venit cu afirmația dvs. că originea cuvântului este mongolă.

Apropo, mă bucur de carte. Chiar scrii bine. Nu știam de fundalul istoric din jurul „Istoriei secrete a mongolilor” până când am citit ce ai avut de spus cu privire la acest subiect . Aștept cu nerăbdare să-ți termin cartea.

„Apropo,„ m-am interesat de mongoli, de când eram copil și am citit biografia lui Genghis Khan a lui Harold Lamb ”Landmark Books”.

Oricum, dacă aveți o sursă pentru originea mongolă a „ura”, aș aprecia că mi-ați împărtășit-o. Am mulți prieteni pe sci.lang interesați de acest lucru. Credeți sau nu, unii vorbesc de fapt mongolă!

Joe Murphy

Weatherford a răspuns:

Multe mulțumiri pentru notă și interesul dvs.

La fel ca majoritatea etimologiilor care nu apar prin sursele standard, mulți cercetători vor respinge acest lucru, dar în mintea mea nu există absolut nicio întrebare.

Germanii (sau chiar prusacii) l-au ridicat de la rușii care l-au luat de la mongoli. Un pic mai mult din etimologie poate fi găsit în Oxford English Dictionary decât în Webster, dar OED o urmărește doar până în Rusia și cazaci (dacă memoria mea este corectă), dar o lasă necunoscută înainte de acel moment.

În mongolă, expresia este folosită astăzi mult în felul în care creștinii folosesc „amin”. La sfârșitul unei rugăciuni, mongolii întind ambele mâini cu palmele în sus și le mișcă în cerc în sensul acelor de ceasornic de trei ori spunând „ura, hurra, hurra. „Mai devreme, fraza era folosită pentru toate tipurile de ocazii oficiale – este sacru prin faptul că solicită cerului ajutorul.

Rădăcina cuvântului este aceeași cu Khuraltai – – marea adunare a mongolilor pe care o menționez în carte. De fapt, parlamentul modern se numește Ih Hural, unde, cred, președintele Bush va vorbi pentru prima dată în aproximativ 12 ore de acum înainte.

Voi reveni și în OED, dar sper că acest lucru oferă mai multe informații.

Jack

PS

Am uitat unul dintre t cele mai importante puncte.

Nu este clar dacă mongolii au folosit efectiv strigătul în război când au fost montați pe cai. Au folosit-o la toate adunările de grup și aproape sigur pentru rugăciunea ceremonială înainte de atac. Poate că rușii au fost cei care, în mulți ani de luptă cu și pentru mongoli, au început să-l folosească în momentul atacului.

Comentarii

• Mulțumesc Hugo. ‘ mi-am extins întrebarea (împreună cu o recompensă) solicitând detalii despre conexiunea germană, precum și conexiunea mongolă.
• +1 pentru ref. Sci.lang . Unele informații din răspunsul meu acceptă linkul mongol.
• Răspuns excelent și mulțumesc pentru toate cercetările! Văd că legătura ‘ Petru Pustnicul ‘ este menționată încă din 1830, dar din nou, anecdotic.
• Eram curios despre originea ” șold, șold, șold, hurra ” așa cum tocmai am citit în Jack Whyte ‘ romanul The Swinging Sword (stabilit în Marea Britanie la sfârșitul ocupației romane, în jurul anului 400 d.Hr.), că originea a fost un cântec pe care primii romani l-au auzit de la picturi, probabil că a fost preluat de romanii … Mă întrebam dacă (și cum!) care ar putea fi cunoscut

Din păcate, această pagină Wikipedia spune cel puțin toate acele lucruri despre „Hierosolyma Est Perdita” = „Ierusalimul este pierdut” este doar ceva care „a fost sugerat”. Dar aceasta este o etimologie pe care nu aș risipi o singură celulă cerebrală (la naiba! – Am irosit spațiul de ecran valoros și propria mea atenție!).

Realitatea este că „Hip!” (și variante precum „Hep!” și „Hup!” ) au fost probabil raliuri standard – strigăte „din timpuri imemoriale, în nenumărate culturi; nimeni nu ar putea spera în mod realist să stabilească o” origine „. Veți auzi o versiune a ” Hep! Hep! „ în multe locuri unde păstorii și alții trebuie să ducă animale domestice (sau soldați leneși, câini de vânătoare etc.).

Și Hurrah (Huzzah, Huzza) , atestat pentru prima dată în 1573, are o legătură puțină cu germanii antisemiti mult mai târziu – inițial o salubritate sau un salut al marinarului , posibil influențat de înălțimea germană medie hurr.

Una dintre citatele anterioare pe care o găsesc pentru forma combinată este în această colecție de reminiscențe despre viața de la Universitatea Cambridge (pub 1827). Dar rețineți că „s ” Șold, șold, șold ura! „ (deși modernul versiunea mai scurtă pare să devină mult mai populară în câțiva ani). Cred că este foarte posibil să fi început cu adevărat ca ceva strigat de un „toastmaster” entuziast la universitate.

Comentarii

• Mulțumesc FF. Am ‘ am adăugat o recompensă pentru a vă convinge să pierdeți unele dintre aceste celule ale creierului 🙂
• @coleopterist: Era doar ” Hierosolyma Est Perdita ” chestii despre care credeam că sunt tosh. Dar, în ceea ce privește etimologia mai detaliată, ‘ probabil că ați atins limita abilităților mele de dormit. Poate că Robusto va fi convins să-și îndrepte atenția asupra acestuia – el fiind unul dintre cei mai buni ELU ‘ când vine vorba de astfel de chestiuni.
• Aș dori să adaug că versiunea ” Șold, șold, șold ura! ” este încă folosită în Belgia pentru, să zicem, zile de naștere

Mai multe informații, care nu ajută neapărat la dezacordarea oricărui link mongol.

http://www.cnrtl.fr/etymologie/hourra afirmă că versiunea franceză hourra a fost împrumutată în 1686 din engleză hurra(h) despre care se crede că a fost împrumutat din limba germană hurra și / sau rusă ura și / sau turcă wurmak.

http://hourra.ptidico.com/definition-de-hourra.htm stări în Dictionnaire d „Emile Littré că etimologia este germană, engleză și slavă, unde hu-raj înseamnă to paradise, ceea ce înseamnă că fiecare războinic care luptă curajos va merge în cer ( paradis).

Am abordat această întrebare într-un mod ușor diferit și am investigat originile „hoerei” olandeze, care părea să fie echivalentul lui hurrah.

Hoera Ceea ce am găsit a fost că cuvântul se găsește în Germana din secolul al XIV-lea ca o proclamație pe care ați putea să o traduceți ca „Înainte!”, Care provine din limba germană hurren (a se mișca rapid), un cuvânt care poate fi găsit acum doar în dialect (surse: Van Veen și van der Sijs, 1997; van Wijk, 1912).

Olandezii au pretins că au copiat utilizarea cuvântului la începutul secolului al XIX-lea, în timpul războaielor împotriva lui Napoleon pe. ( sursă: H. Kern (1866) ).

Cu toate acestea, aceeași sursă susține că expresia engleză „hurrah” era deja în utilizați în acest moment – care este coroborat de ODO – și ar fi putut chiar să-i inspire pe germani să-și folosească hurra ca exclamație . Originea expresiei engleze este neclară, deși unii suspectează că provine (destul de circular aș putea adăuga) din olandeză și / sau germană, unde hurren a devenit folosit în cercurile nautice ca hijsen (a ridica pânzele)! Sursa susține, de asemenea, că olandezul hiep hiep a fost cu siguranță transferat în olandeză din engleză, prin germană. Conform ODO , a apărut în limba engleză numai în secolul al XVIII-lea.

Hip hip Deci, ce ne spune asta despre rolul „revoltelor hep hep”? Destul de interesant, Cecil Adams susține „hep hep” pentru a proveni și din ceva asemănător cu „În continuare!”, Dar apoi în contextul creșterii caprelor!În coloana sa Straight Dope , se ocupă de povestea despre rădăcinile antisemite ale expresiei.

Un lucru care mi se pare în legătură cu originile romane ale HEP HEP este că abrevierile tind să meargă mână în mână cu alfabetizarea și mă îndoiesc puternic de masele romane au fost acel literat pentru început, și să nu mai vorbim suficient de alfabetizat pentru a menține vie expresia (și semnificația intenționată). Adams susține un punct similar.

Comentarii

• Vă mulțumim pentru răspuns, Vincent. Cred că linkurile dvs. au nevoie de o anumită remediere; puteți utiliza pictograma link / lanț pentru a crea cu ușurință linkuri URL.

http://esnpc.blogspot.com/2014/05/three-cheers-hip-hip-hurrah-and-tom-and.html Tocmai am terminat această postare, examinând cel puțin istoria combinării șoldului cu șoldul. Șoldul șoldului apare mai întâi ca un apel pregătitor înainte de un toast, trei urale sau hurra în jurul anului 1811.

Pend oricând de diferențele dintre ura și Huzzah, dar am avut impresia că ura a apărut nu cu mult înainte de șold-șold. Huzzah și Hurrah au existat în armonie timp de mulți ani, înainte ca Huzzah să se stingă încet. asocierea anterioară a HEP și hep hep. http://esnpc.blogspot.com/2014/07/hip-story-history-and-etymology-of.html?m=1

Articol Wikipedia: Noroc

Diferitelor cuvinte sau mai bine zis sunetele folosite în aplauze, „ura”, deși acum sunt în general privite ca forma tipică britanică de veselie, se găsesc în diferite forme în germană, scandinavă, rusă (ura), franceză (hourra). Este probabil de origine onomatopeică. Hurrahul englez a fost precedat de huzza, declarat ca fiind un cuvânt pentru marinari și, în general, legat de heeze, de a ridica, fiind probabil unul dintre strigătele pe care marinarii le folosesc atunci când trag sau ridică.