În Matt. 4: 1, Isus este ispitit. Isus este Dumnezeu și, prin urmare, Dumnezeu poate fi ispitit.
Poate că ceea ce spune Iacov aici este că nu există nicio șansă ca Isus, care este perfect, să dea vreodată în ispită. Cred că cele trei Biblii ale mele de studiu merg pe această cale. Totuși, dacă acesta ar fi cazul, de ce James nu ar spune la ce se referea?
O altă cale este să te uiți la „ho theos”. În „Cambridge Greek Testament for Schools and Colleges. St John” cu referire la Ioan 1: 1 se spune: „Ton theon” care are articolul, înseamnă Tatăl ”. În Iacov 1:13 dacă luăm„ ho theos ”pentru a însemna Tatăl apoi Iacov înseamnă ceea ce spune: Tatăl nu poate fi ispitit. Există momente în care Theos fără articolul definit înseamnă „Tată” ca atunci când sensul general al versetului cauzează acest lucru, de exemplu Ioan 1:18. noi din ceea ce înseamnă „ho theos” în acest verset. „Ho theos” poartă această interpretare a sensului „Tatălui” în acest verset?
Răspuns
„Dumnezeu nu este ispitit de rău”, 1 totuși „l-au ispitit pe Yahveh.” 2 Soluția la enigmă există în recunoașterea existenței două tipuri de ispită: subiectiv și obiectiv . Hallie a scris: 3
… vei vezi că ispita are două aspecte majore: să le numim „ispită obiectivă” și „ispită subiectivă”. Tentația obiectivă este ce ispitește – obiectul și argumentele seducătoare care te atrag să te întorci de la mitzvah . (Mai târziu vom vorbi despre tentația subiectivă, sentimentul că cineva ar trebui să se întoarcă de la comandă.)
Footnotes 1 Jam. 1:13
2 Exo. 17: 7
3 Hallie , p. 57
Tentația obiectivă constă în obiectul / persoana care ispitește [pe cineva], precum și în ispita (actul ispitei) de către acel obiect / persoană. Tentația subiectivă apare atunci când cineva cedează sau nu suportă tentația obiectivă. Motivul pentru care persoana nu îndură tentația obiectivă, adică motivul pentru care este ispitită subiectiv, este atribuit „propriei sale pofte”, 4 care poftă se spune în altă parte că este cauzată de păcatul dinăuntru. 5
Footnotes 4 Jam. 1:14
5 Rom. 6:12, 7: 8, 7:17, 7:20
Iacov 1:12 afirmă: „Fericit omul care îndură ispita …” Dacă omul a îndurat ispita, apoi a fost într-adevăr ispitit, pentru că ar fi absurd să afirme că un om a îndurat ceva ce nu a experimentat. Cu toate acestea, James spune că bărbatul este „binecuvântat”. Cum poate fi omul atât ispitit, cât și binecuvântat? Omul a fost ispitit în mod obiectiv, dar nu a cedat ispitei obiective. Deoarece nu a fost ispitit subiectiv, este binecuvântat.
Johann Eduard Huther a comentat, 6
es ist der, der in der Anfechtung, die er zu erdulden hat, nicht erliegt.
El este [omul] care, în timpul ispitei, nu cedează [ ispite] el trebuie să îndure.
Footnotes 6 Huther , p. 61
Domnul Isus Hristos a fost ispitit în mod obiectiv de Satana. 7 Cu toate acestea, Domnul Iisus Hristos, deși „ispitit în toate privințele”, a fost „fără păcat”. 8 El nu a fost ispitit subiectiv, deoarece nu a cedat sau a cedat acelor ispite obiective. El a îndurat tentația obiectivă și, prin urmare, a fost „dovedit”. 9 La fel, oamenii îl ispitesc pe Dumnezeu, în mod obiectiv, 10 , dar Dumnezeu nu cedează și nu cedează niciunei ispite obiective. Prin urmare, Dumnezeu nu este ispitit subiectiv; El este „nemulțumit de rău”. 11
Footnotes 7 Marca 1:13
8 Evr. 4:15
9 δόκιμος, cf. Gem. 1:12
10 cf. Exo. 17: 7
11 ἀπείραστός … κακῶν
Pe expresia «ἀπείραστός … κακῶν» din Iacov 1 : 13, George Benedikt Winer susține traducerea „netentat de rău”. 12 Vulgata a tradus ἀπείραστός prin cuvântul intemptator , care se traduce în engleză ca activ „nu un tentator”. ”, Mai degrabă decât pasivul„ nu este ispitit ”. La fel, Luther 13 a tradus Jam. 1:13 în germană ca „denn Gott ist nicht eyn versucher zum bosen“, adică „pentru că Dumnezeu nu este un ispititor al răului.”
Footnotes 12 Winer, pp. 242-243 , la fel ca Buttmann, §132, p. 170
13 1530 ed. din Lutherbibel
Referințe
Buttmann , Alexandru. A Grammar of the New Testament Greek. Trans. Thayer, Joseph Henry. Andover: Draper, 1873.
Hallie, Philip P. „Satana, răul și binele în istorie”. Motivul și violența: investigații filozofice. Ed. Stanage, Sherman Miller. Totowa: Rowman și Littlefield, 1975.
Huther, Johann Eduard. Kritisch exegetischer Kommentar über das Neue Testament, Fünfzehnte Abtheilung, Kritisch exegetisches Handbuch über den Brief des Jacobus. 3rd ed. Vol. 15. Göttingen: Vandenboeck și Ruprecht, 1870.
Winer, George Benedikt. A Treatise on the Grammar of New Testament Greek. ed. a 3-a. Trans. Moulton, William Fiddian. Edinburgh: Clark, 1882.
Comentarii
- Ubermensch Apreciez ceea ce ai de spus despre ” Domnul Iisus Hristos a fost ispitit în mod obiectiv de Satana „. Pentru mine, nu ‘ mi se pare că faceți referire la ideea mea generală atunci când întreb dacă este posibil în Iacov 1:13 ca ho theos să se refere la Tatăl. adică se spune – Tatăl nu poate fi ispitit. Pe ce bază s-ar putea exclude această posibilitate?
Răspuns
Ispita
Mai întâi să ne ocupăm de prima întrebare a ispitei: ispita este utilizată în sens extern vs. O tentație externă este atunci când cineva sau ceva sugerează o acțiune. O tentație internă este atunci când cineva este înclinat să accepte sugestia.
Permiteți-mi să ilustrez luând un exemplu simplu. Nu fumez și urăsc mirosul fumatului. Am avut numeroși oameni care îmi oferă țigări și astfel mă ispitesc (extern), dar pentru că urăsc lucrurile, nu sunt tentat intern. Astfel, pot spune cu sinceritate că atunci când cineva îmi oferă fum, acea persoană mă ispitește, dar eu nu sunt tentat.
Cred că acest lucru explică diferența (doar parțial) dintre afirmațiile din Matt 4: 1 și Iacov 1:13 – Isus a fost ispitit de Diavol (în exterior), dar nu a fost ispitit intern fiind înclinat să accepte pentru că El era (și este) perfect (spre deosebire de mine). Această distincție este văzută în Ev 4:15.
Ho Theos vs Theos
Că Dumnezeu Tatăl este desemnat în mod regulat prin sintagma greacă, „ho theos” este incontestabil, de exemplu, Matei 3: 9, 5: 8, Marcu 2:12, 10:18, 13:19 etc. În plus, acest lucru este cel mai adesea cazul, adică sintagma „ho theos” (și variantele sale declinate) se referă cel mai adesea la Dumnezeu Tatăl. Uneori Dumnezeu Tatăl este denumit pur și simplu „teos” fără articol; de exemplu, Ioan 1:18, Matei 6:24, Luca 2:14, 20:38 etc. În plus, Iisus Hristos este denumit uneori „ho theos”, de exemplu, Ioan 20:28, Matei 1:23, Tit 2:13, Ev 1: 8, 1 Petru 1: 1 etc.
În Iacov 1:13, expresia „ho theos” nu apare, dar „ho gar theos” se întâmplă și probabil desemnează fie Dumnezeu Tatăl, fie Dumnezeirea în general.
Comentarii
- Nu ați răspuns la întrebare. Biblia spune că Isus a fost ispitit. Biblia mai spune că Dumnezeu nu poate fi ispitit. Deoarece ispita lui Isus nu a fost o farsă (el a fost ispitit de fapt), înseamnă că El nu este Dumnezeul care nu poate fi ispitit.
Răspuns
Doamne, nu „Tatăl”
În primul rând, ho theos înseamnă „Dumnezeu”. Dacă Iacov ar fi însemnat „Tatăl”, ar fi scris tou Patros ca în Ioan 1:18. Dar termenul τοῦ Πατρὸς descrie doar o relație , de altfel, nu o ființă distinctă.
În al doilea rând, articolul definit (the) se aplică în mod regulat pentru numele proprii în greacă, inclusiv Dumnezeu. Nu înseamnă că traducerea ulterioară în engleză necesită „the” și continuă să existe dezbateri cu privire la reglementarea utilizării articolelor în rândul cercetătorilor. O sursă cu un singur exemplu nu ar fi suficientă pentru a argumenta că utilizarea unui articol sugerează că Iacov a însemnat „Tatăl” în locul lui Dumnezeu în acest caz, mai ales având în vedere că vorbești despre doi autori diferiți.
Dar asta înseamnă că Iacov a însemnat „Iisus”?
Din nou, dacă s-ar fi referit la Isus, l-ar fi scris pe Isus. Pentru că Isus, deși este „unul” cu Dumnezeu, nu este interschimbabil cu Dumnezeu. „Iisus” se referă la o manifestare specială a lui Dumnezeu, care este și fără îndoială umană.
Dar înainte de a explica de ce Isus poate fi „ispitit”, dar Dumnezeu nu, vă sugerăm să clarificăm semnificația cuvântului grecesc πειράζω ( peirazo ), care este esențial atât pentru Iacov 1 și Matei 4, și tradus ca ispit , dar mai exact la test sau try .
Testați sau încercați, nu „tentați”
Verbul englezesc modern „tentați” sugerează o abilitate de a influența pe cineva în special spre rău, dar grecul cuvântul πειράζω ( peirazo ) este folosit atât în sens pozitiv cât și negativ pentru a însemna încercare, încercare sau testare:
Și când venise la Ierusalim, el a încercat (ἐπείραζεν, epeirazon ) să se alăture ucenicilor; și toți se temeau de el, pentru că nu credeau că este discipol. (Fapte 9:26)
La fel, cuvântul ebraic נָסָה ( nassah ), la care se referă Isus în răspunsul său în Matei 4: 7 (citând Deuteronomul 6:16), nu înseamnă, de asemenea, să ispitească spre păcat sau rău, ci să testeze sau să dovedească.
„Nu îl vei pune pe Domnul, Dumnezeul tău, la încercare, așa cum l-ai testat la Massah”. (Deuteronom 6:16)
Atât cuvântul „încercare”, cât și verbul tradus ca „ispitit” în cinci cazuri în Iacov 1: 13-14 toți provin din același cuvânt grecesc πειράζω ( peirazo ). În context, Iacob susține că orice încercări pe care trebuie să le suportăm nu provin de la Dumnezeu, ci din propria noastră dorință :
Binecuvântat este omul care suportă încercarea , pentru că, atunci când va fi supus încercării, va primi coroana vieții pe care Dumnezeu a promis-o celor care iubeste-l. Nimeni să nu spună când este ispitit „Eu sunt ispitit de Dumnezeu”; căci Dumnezeu nu poate fi ispitit cu răul și el însuși nu ispitește pe nimeni; dar fiecare persoană este ispitită atunci când este ademenită și ademenită de propria dorință. (Iacov 1: 13-14)
Dacă ne uităm la cuvântul „ispitit” nu ca cuvântul englez modern, ci ca cuvântul grecesc antic care înseamnă testat, încercat sau pus la dovadă, atunci argumentul lui James pare să fie că Dumnezeu de fapt nu poate fi pus la încercare de „rele” (adjectivul plural κακῶν tradus aici ca „rău”, este mai mult „rele” cu precizie, ca în rău sau adversitate) – nici El nu ne testează activ noi cu aceste adversități. În ciuda a ceea ce sugerează Moise în Vechiul Testament, Iacov susține aici că Dumnezeu nu joacă niciun rol în aceste încercări. În schimb, suntem testați ca oameni după propriile noastre dorințe materiale – la fel și Iisus.
Isus este om
Isus era încă uman , vedeți. Ca un corp fizic, el a simțit în mod natural foamea și lipsa de putere și mândrie de a nu avea casă, fără soție sau descendenți, fără securitate financiară, fără ocupație etc. Capacitatea sa de a trece aceste „încercări” în sălbăticie nu provine din nicio genetică. rudenie cu Dumnezeu, dar dintr-o relație spirituală sau conceptuală tată-fiu – una disponibilă pentru noi toți. Deoarece „diavolul” este doar un dispozitiv literar pentru a ilustra un conflict între relația fizică cu aceste dorințe, care îl definește pe Iisus ca om și relația spirituală cu Dumnezeu, care îl definește pe Isus ca „unul” cu Dumnezeu.
Deci, atunci când Matei afirmă că Isus a fost „ încercat de către diavol”, el se referă la dorințele materiale care l-au pus la încercare în pustie (dorința de hrană, precum și regatele și gloria pământească), dar nu a avut niciun efect asupra spiritului lui Dumnezeu din el și, prin urmare, asupra acțiunilor sale. Și când „diavolul” a sugerat ca Iisus să se arunce de la vârful templului pentru a demonstra că Dumnezeu îl va proteja de rău, Isus a citat Deuteronomul 6:16 împotriva dorinței sale naturale, fizice, de protecție împotriva oricărui rău – precum și sugestia că Isus ar trebui să-l pună pe Dumnezeu la încercare.
A fi testat înseamnă a fi om
Iacov nu-i instruiește cititorii să evite să fie testați – oamenii vor fiți mereu ademeniți sau ademeniți de dorințele noastre materiale, și așa puneți-l la încercare – dar este cedând în fața lor, alegând să satisfacă aceste dorințe ale cărnii (cum ar fi foamea, puterea și mândria) ca prioritate, creăm „păcatul”, mai degrabă decât să suportăm încercarea și să rezistăm adversităților, concentrându-ne pe o relație spirituală cu Dumnezeu și cu ceilalți, așa cum a făcut Isus.
(De altfel, cred că realul întrebarea este dacă Moise a avut dreptate când a afirmat că Dumnezeu a fost pus la încercare la Massah – a fost Dumnezeu într-adevăr obligat să se dovedească el însuși dacă Dumnezeu nu poate fi pus la încercare t?)
Răspuns
În Iacov 1:13, ce înseamnă „Dumnezeu” în „căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de răul ”?
James 1:13 King James Version (KJV)
13 ” Nimeni să nu spună când este ispitit, eu sunt ispitit de Dumnezeu: căci Dumnezeu nu poate fi ispitit cu răul și nici nu ispitește pe nimeni. ”
La Matei 4: 1 se spune că Isus a fost condus de diavol pentru a fi ispitit. Cu alte cuvinte, Satana încerca să-l determine pe Iisus să fie neloial față de Dumnezeu.
Matei 4: 1,8,9 (KJV)
4 ” Apoi Iisus a fost condus de Duh în pustie pentru a fi ispitit de diavol. ” 8 Din nou, diavolul îl duce pe un munte extrem de înalt și îi arată toate împărățiile. a lumii și a gloriei lor; 9 Și i-a zis: „Toate aceste lucruri ți le voi da, dacă vei cădea și mă vei închina.
Dacă Isus ar fi Dumnezeu, ar putea păcătu Dumnezeu și să fie neloial față de el însuși? , răspunsul este evident ” NU „. Deoarece Isus nu este Dumnezeu, ci o ființă umană (Ioan 1:14 trup), El ar fi putut fi neloial față de Dumnezeu Tatăl său, răspunsul lui Isus către Satana, a arătat clar că există un singur Dumnezeu care ar trebui să fie închinat.
Matei 4:10 (KJV)
10 Atunci Iisus i-a zis: „Du-te de aici, Satana, căci este scris: Tu vei fi închinați-vă Domnului, Dumnezeului vostru, și numai lui să slujiți.
Răspundeți
În KJV, ambele apariții ale lui Dumnezeu în Iacov 1:13 se corelează cu numărul lui Strong G2316 – vezi https://www.blueletterbible.org/search/search.cfm?Criteria=God&t=KJV&ss=1#s=s_primary_59_1 și https://www.blueletterbible.org/lang/Lexicon/Lexicon.cfm?strongs=G2316&t=KJV .
În Iacov 1: 1 KJV citim: Iacov, un slujitor al lui Dumnezeu și Domnul Iisus Hristos …
În Iacov 1:27 KJV citim: Religie pură și nedefinită înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta …
Deci, în toate aceste referințe, Dumnezeu este același număr din Strong’s. Având în vedere că în Iacov 1: 1 citim Dumnezeu și Domnul Iisus Hristos și în Iacov 1:27 citim Dumnezeu și Tatăl concluzionăm că Iacov probabil are în ai grijă de Dumnezeul trin când spune „căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău”. Iată gândurile mele.
Să ne gândim la Iisus Hristos (Fiul lui Dumnezeu), Tatăl și Duhul Sfânt ca OMS, ca persoană. Spunem că sunt personaje pe care le asociem cu trinitatea. Dar CUM numim trinitatea? Să numim trinitatea – Dumnezeu. Deci, în trinitate, în Dumnezeu – din care există trei personaje, ei înșiși toți fiind Dumnezeu – avem toate atributele, virtuțile, viața spirituală etc. de care are nevoie omenirea. Lasă-mă să spun asta din nou. În FIECARE personaj , în Iisus Hristos, în Tatăl și în Duhul Sfânt, avem toate atributele, virtuțile, viața spirituală etc. de care are nevoie omenirea. Toți sunt Dumnezeu! Atunci, ce ar fi putut să spună Iacob prin „Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău?”
Dumnezeul triunitar există în relație unul cu celălalt. După cum observăm de la Iisus Hristos pe cruce, atunci când această relație este într-un fel vătămată sau ruptă, este devastatoare ( Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? ). Atunci ce rău nu ar distruge, de asemenea, această relație? De ce ar face ORICINE! Deci, care personaj al lui Dumnezeu ar încerca vreun rău cu altul? N-ar face-o niciodată! Ar dăuna relației lor. Pentru a păstra cea mai bună relație posibilă unul cu celălalt, atunci nu a comis niciodată rău de niciun fel față de altul . Ar fi devastator pentru relația lor. Acesta este același tip de relație pe care Dumnezeu dorește să o aibă, să o construiască, cu fiecare dintre noi care credem.
Deci, dacă Dumnezeu este în procesul de a construi o relație similară cu cele care au fost create, alături de noi, ce rău am putea face, care l-ar ispiti cumva pe Dumnezeu? Prostoros! Ar fi în detrimentul relației! Aceasta este dragostea pe care cred că James a înțeles-o și a exprimat-o în acest verset.
Comentarii
- În cazul în care, în scripturi, termenii ” trinity ” și ” Dumnezeul triun ” găsit?
- La RZIM întrebarea Este Trinitatea susținută de Scriptură a fost întrebat și răspuns. Acesta este un scurt fragment din articolul respectiv pentru a oferi răspunsul dvs.: Deci, ceea ce ‘ am ieșit aici este să spun că, deși Trinitatea în sine poate să nu fie un cuvânt, găsim în Scriptură, doctrina Trinității este peste Scriptură. Și acesta este baza pentru care creștinii cred în Trinitate.
- Dacă ‘ este peste tot, puteți cita unul, vă rog.
- Există o evidență în Biblie care să-l arate pe Isus și apostolii L-au perceput pe Dumnezeu ca fiind 3 în 1? Isus însuși se închină lui Dumnezeu, Ioan 17: 3. 4:22 și nu există nicio evidență a închinării lui la un Dumnezeu despre care se pretinde că este o ” tri-unitate ” a ” persoane „. Puteți cita un verset în care treimea este prezentată ca obiect al slujirii sacre?Dacă apostolii se închină lui Dumnezeu în 3 persoane, așa va apărea în scrierile lor. Evreii sunt strict monoteiști, nu și-ar fi putut schimba practica în acest sens fără ca schimbarea să fie observabilă în mod izbitor. Nu există nicio indicație a unei astfel de modificări.
- Nu există ‘ nimic acolo. ‘ este toate eisegezii.
Răspuns
Există multe paradoxuri aparente din Biblie – în special. în NT unde este menționat Isus.
Biblia are pasaje pare să alude că el este Dumnezeu, dar acest lucru trebuie „citit”. Următoarele referințe arată că pentru Iisus să fie ispitit, nu poate fi Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu nu poate fi ispitit așa cum ni se spune, totuși Isus poate fi și a fost cu siguranță – așa cum ni se spune, atunci nu poate fi Dumnezeu!
Dacă el este Dumnezeu, următoarele pasaje devin lipsite de sens.
Biblia ne învață că Isus este un om
de aceea poate fi ispitit – în toate lucrurile Ev 4:15 (Dumnezeu nu poate fi ispitit Iacov 1:13)
de aceea poate muri – Dumnezeu l-a trimis pe singurul său fiu … Ioan 3:16, Dumnezeu este nemuritor 1 Tim 6:16
de aceea va moșteni totul (ceea ce este ciudat dacă ar fi făcut totul) Evrei 1: 2
de aceea ni s-a spus că este un om – Ioan 8:40, un om care a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu (în propriile sale cuvinte) Rom 5:15, Fapte 2:22, Fapte 17:31, 1 Tim 2: 5
de aceea a fost cunoscut Dumnezeu 1 Pet 1:20
de aceea este ultimul Adam (care îl face om) 1 Cor 15:45
de aceea a avut un Dumnezeu – același Dumnezeu ca toți ceilalți Rom 15: 6, Ioan 20:17
de aceea NT ne spune în repetate rânduri că Isus este not = către Tatăl – în orice!
de aceea a trebuit să crească în înțelepciune învățând ascultarea prin suferință Luca 2:52, Ev 5: 8
de aceea nu a putut face nimic din sine – chiar și cuvintele sale au fost Ioan 5:19 al Tatălui
Dacă insistăm pe Isus este Dumnezeu, toată revelația de mai sus trebuie respinsă sau interpretată într-o manieră lipsită de armonie.
Ce înseamnă „Dumnezeu” în „căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău”?
În Iacov 1:13, Dumnezeu înseamnă Dumnezeu, creatorul, Tatăl lui Isus. Nemuritorul, atotștiutorul, care nu se bazează pe nimic pentru existența Lui Dumnezeu. Cine este mai presus de rău și niciodată nu a fost tentat să se aplece spre un mod de a fi mai puțin decât sfântul Său drept neprihănit.
Isus, pe de altă parte, a avut propria voință și a fost ispitit de rău până la punctul său constant rugându-se către Tatăl – cel care îl poate salva de la moarte. Aceasta nu se referă la moartea pe cruce . (Evrei 5: 7)
Raportul scriptural extins asupra ispitei lui Isus și a mortalității sale în mod clar evidente ar face o batjocură asupra dreptății și dreptății lui Dumnezeu dacă Isus nu ar putea să păcătuiască … dacă ispita ar fi doar o șaradă care nu ar pune niciodată în pericol viața lui Isus și existența eternă viitoare.
Suntem nevoiți să ne încredem în cuvântul oferit de Dumnezeu, care spune despre un om, născut din Maria și puterea lui Dumnezeu, care și-a început viața de la concepția miraculoasă și a murit ca o moarte umană așa cum facem noi toți. El a fost crescut la o nouă viață de spirit – acest lucru nu l-a avut până acum. 1 Pet 3:18
Vom avea aceeași viață pe care o are el acum ca întâiul născut al multor frați. Rom 8:29. El nu este Dumnezeu – înainte sau după aderare și nici noi nu vom fi.
Dacă se presupune că Isus este Dumnezeu, întreg NT este foarte prost scris , sau foarte slab citit.