Pentru a “ solicita cuiva ' numărul ”

Am găsit această utilizare anterioară a expresiei dintr-un poem politic din volumul 7 din Punch , 1844, care ar putea indica o origine a legii:

OED îl asociază cu fraza anterioară a lua măsura [de] („pentru a forma o estimare a; a cântări sau a măsurați abilitățile sau caracterul sau evaluați la ce să vă așteptați „), care datează din secolul al XVII-lea.

Cea mai veche citare a get / take / have [one „s] number este din Dickens” Bleak House , publicată în 1853:

Ori de câte ori o persoană vă proclamă „În chestiuni lumești, eu„ sunt un copil ”, acea persoană este doar o strigare de a nu fi trasă la răspundere și aveți persoana respectivă Numărul „este numărul unu”.

Comentarii

• Utilizare interesantă. ‘ trebuie să spunem că Dickens a scris că, în contextul familiarității cu idiomul preexistent, pentru a-și face observația sardonică despre interesul principal al oamenilor care renunță la sine -interes fiind probabil ei înșiși. Deci, trebuie să fi existat în limba populară înainte de 1853, dar nu neapărat cu asocieri atât de evident negative .

Mă îndoiesc că vom găsi o „primă utilizare” definitivă, dar aici este un ex amplă din 1915 făcând în mod explicit faptul că (pentru unii oameni, cel puțin) expresia a fost considerată „argou de ieri” chiar și atunci.

În ceea ce privește semantica, mă îndoiesc că originea datorează mult realității. numărul adresei casei, numărul de telefon etc. Cred că este o utilizare metaforică destul de transparentă, indicând faptul că vorbitorul crede că a clasificat cu succes persoana cu care vorbește. Și, prin urmare, ar putea cu ușurință să-l pună într-un „porumbel” ipotetic numerotat și să știe unde să-l găsească din nou mai târziu.

În majoritatea uzanțelor de astăzi, expresia înseamnă ceva asemănător cu „Poți „Nu mă păcălește” , adică vorbitorul a clasificat-o pe cealaltă persoană ca fiind vicleană, căutătoare de sine și de neîncredere. Deci, este de obicei disprețuitoare, ceea ce nu era neapărat în trecut.

MAI TÂRZIU: Poate că este fantezist, dar sunt „destul de pregătit să cred observația ironică a lui Dickens cu privire la cazul specific al unei persoane cu„ Numărul unu ”, așa cum ar putea avea numărul său (pe a influențat în determinarea expresiei să treacă de la înțelegerea pozitivă / neutră a preocupărilor principale ale altuia, la a vedea prin înșelăciunea alteia .

• ” care nu a fost ‘ t neapărat în trecut. ” Nu ‘ nu este necesar aici?
• @ Noah: Unii oameni ar putea crede în mod fezabil că întreaga mea propoziție există un pic ” incomod „, dar analizând exact de ce mi se pare puțin complicat. O formulare mai acceptabilă ar fi ” Deci, ‘ este de obicei derogatorie, ceea ce nu era ‘ neapărat cazul i n trecut. ” . Încrede-mă, eliminând pur și simplu cuvântul „, ” ar face propoziția mea complet inacceptabilă pentru toți vorbitorii nativi .

În Apocalipsa 13:18 (KJV) citim:

Cine are pricepere să numere numărul fiarei: pentru că este numărul unui om; iar numărul său este Șase sute șaizeci și șase.

Aceste cuvinte sunt de obicei considerate ca indicând un om specific care se potrivește cu profeția din versetele anterioare . Ai numărul lui. Este 666. Acum, dacă înțelegeți profeția, aflați cine este acest om. O interpretare populară în vremurile străvechi a fost că Nero Caesar era omul al cărui număr este 666.

În greaca și ebraica veche, fiecare literă a alfabetului servea, de asemenea, ca cifră și avea astfel o valoare numerică. În consecință, fiecare cuvânt, frază sau nume avea o valoare numerică care era suma valorilor literelor. Și s-a crezut că se poate învăța ceva despre esența unui zeu sau a unui om, uitându-se la numărul numelui său și comparându-l cu cuvinte și fraze care au același număr. Acest tip de numerologie se numește gematria dacă se referă la ebraică și isopsefie dacă se referă la greacă.

Nu există nicio garanție că idiomul „eu” ți-am luat numărul ”își are originile în vechea practică a gematriei. Dar pare destul de evident că ar putea. Și, de asemenea, pentru limbajul metaforic, cum ar fi „și-a cântărit cuvintele cu atenție” sau „a vorbit în cuvinte măsurate”.

Comentarii

• Acesta este un răspuns inspirat.
• @NewAlexandria inspir-ed ?
• @Kris da, de la SPR , akkadian & rădăcină aramaică ” a număra ”

Etymonline raportează că:

To get sau have (numărul „cuiva”) „cineva a dat seama” este atestat din 1853.

Din păcate, nu oferă nicio idee despre cum a apărut fraza, dar în mod clar nu poate fi legată de numerele de telefon.

De asemenea, primul meu gând arată înapoi la gematria . În acest sistem, fiecare cuvânt (t hus name) are o valoare numerică. Corelat cu acest fapt este practica antică a convocării (îngeri / demoni).

Semnăturile demonice au o valoare numerică. Acest număr derivă din valoarea numerologică a sigiliului folosit în conjurarea demonului. Cunoscând acest număr, un magician are puterea asupra demonului, de ex. pentru a-i convoca să facă o licitație. Cea mai faimoasă relatare despre acest lucru a fost încă reluată astăzi Legemeton că Solomon obișnuia să convoace Asmodeus & construind Primul Templu din Ierusalim.

Această afirmare a puterii, pentru a constrânge un demon să facă o cerere, provine din conceptul de Nume adevărat . Vă puteți gândi la asta ca și cum ați folosi un nume nu pentru a vă adresa persoanei, ci pentru a „adresa” sufletului sau sau esenței fundamentale, primare.

Conceptul pentru aceasta apare din existența aceluiași nume-număr corelație pentru numele îngerilor. Se crede că aceste nume numerice adevărate provin din divinitate, ca un fel de „limbaj de programare” pentru Creație.

Din toate acestea, a derivat mai târziu tradiția numerologică a gândirii că un sistem pentru calcularea unui număr pentru numele unei persoane avea putere introspectivă în adevărata lor natură.

Intrarea pentru ” obține numărul cuiva ” în Christine Ammer, The American Heritage Dictionary of Idioms , ediția a doua (2013) este de acord în contururile sale generale cu informațiile din răspunsurile postate cu mult timp în urmă de user1579 și phenry :

obține numărul cuiva De asemenea aveți numărul cuiva . Determinați sau cunoașteți caracterul sau motivele reale ale acestora, ca în Nu o puteți păcăli pe Jane; ea a primit numărul dvs. . Această expresie folosește număr în sensul ” o evaluare precisă. ” Charles Dickens îl avea în Bleak House (1853): ” Ori de câte ori o persoană vă proclamă: „În problemele lumești, eu„ sunt un copil ”, … acea persoană plânge doar de la a fi tras la răspundere … și aveți numărul acelei persoane. ” {Mid-1800s}

Acest rezumat oferă o relatare plauzibilă a momentului în care ” obține numărul cuiva ” a început să fie utilizat în acest sens idiomatic. Dincolo de aceasta, cu toate acestea, există câteva exemple ale frazei dinainte de 1853 care ar fi putut servi ca antecedente ale utilizării sale idiomatice. Iată câteva dintre ele, prezentate cronologic.

De la Richard Bacon, A Memoir of the Life of Edward, Third Baron Suffield (1838):

3 octombrie [1800] .— Îl însoțise pe Lordul Sf. Elena la o minge de curte la ora cinci, înaintea căreia am fost prezentați împărătesei Văzătoare, care ne-a primit bine și a conversat cu unii dintre noi, pe care Împăratul. omis a face. Compania a dansat Polonoise și, la ora nouă, am fost chemați la cină. Fiecare domn și fiecare doamnă au tras un bilet numerotat dintr-o farfurie, fără să știe anterior ce număr au extras. Aceștia au fost la rândul lor chemați la ieșirea din în sala de bal, iar domnul a condus-o pe doamna care i-a tras numărul, spre sala de cină. Mi-a fost dor de partenerul meu, dar am urmat în sala de cină, unde am găsit două doamne care le aveau pe amândouă, datorită unor greșeli, am primit numărul meu ; acestea am avut norocul să stau între ele și să încerc să le distrez, dar amândouă fiind plictisitoare și urâte, am executat comision foarte ciudat.

Sensul ” a primit numărul meu ” aici este literal, numărul fiind cel scris pe biletul extras de conte și pe biletele deținute de cele două doamne.

De la un expedierea către locotenentul general G. L. Cole , datat 2 iunie 1818, în Arthur Wellesley, Dispatches of Field Marshal Duke of Wellington , volumul 12 (1838):

Simt părtinirea ta față de vechiul tău număr [regimentul 23], care va fi, de asemenea, mulțumit, dacă pot să fac asta fără să rănesc sentimentele altora, care deja au a primit numărul dvs. . Este un simptom al vechiului spirit pe care l-am avut printre noi, decât cel pe care nu îl putem avea mai bun.

Aici, ” ți-am primit numărul ” se poate referi la numărul regimentului (al 23-lea) sau la contingentul total de soldați din regimentul respectiv, cu care generalul locotenent Cole a avut o relație durabilă.

De la Hugh Legaré, Scrierile lui Hugh Swinton Legaré, procuror general târziu și secretar de stat în funcție al Statelor Unite , volumul 1 (1846):

28 mai [1833, scris la Bruxelles, Belgia]. … [I] Spune-i lui [Jacob Irving] că Virginia a fost întotdeauna aversă să dețină sclavi negri; că dl Jefferson a introdus, în proiectul original al Declarației de independență, o clauză , care pretinde forțarea acestor săraci săraci asupra coloniilor împotriva voinței acestora din urmă, ca una dintre motive ale separării lor de țara mamă. El este lovit cu acest lucru; mă roagă să-l precizez în scris, ca să-l trimită domnului Barrett, președintele Adunării din Jamaica, care se află acum la Londra, îngrijind interesul coloniilor. Îi spun că am scris un eseu elaborat pe această temă, în care scopul meu era să spun cazul Sudului în mod corect; căutați-l, dar găsiți că l-am împrumutat. Spune-i că voi încerca să o obțin și să o trimit prin curierul lui Sir Robert la adresa domnului Barrett. Își ia permisiunea îndemnându-mă să fac asta. În consecință, îi trimit domnului Drury, care îmi permite să-i numere . Îi scriu o notă dlui Barrett, anonimă, dar una salus etc., plic , sigilez și adresez coletul în grija dlui.